Terapia de familie este o formă de consiliere destinată familiilor care se confruntă cu o varietate de preocupări care afectează unitatea familială. Deși există multe tipuri de tehnici de terapie familială din care să alegeți, rețineți că unul dintre cei mai importanți factori în terapie este găsirea unui terapeut cu care întreaga familie să poată construi relații.
Tipuri de terapie familială
Există multe tipuri de tehnici de terapie familială din care să alegi. Atunci când alegeți un terapeut, asigurați-vă că găsiți pe cineva care este specializat în domeniul specific de îngrijorare al familiei dvs. În timp ce unii terapeuți urmează o tehnică specifică, mulți terapeuți aleg să folosească mai mult o abordare eclectică. Aceasta înseamnă că pot lua exerciții și perspective din mai multe tehnici terapeutice pentru a satisface cel mai bine nevoile clientului lor specific. În terapia de familie, terapeuții de familie:
- Pune întrebări pentru a cunoaște fiecare membru al familiei
- Observați și documentați cine participă, cine nu participă, stilurile de comunicare, precum și dinamica puterii observabile
- Folosește sesiunea de terapie familială ca un microcosmos pentru modul în care familia interacționează acasă și în lume
- Diagnosticați membrii familiei dacă este cazul
- Oferă psihoeducație pentru a ajuta familia să înțeleagă mai bine situația sau tiparul
- Oferiți resurse și recomandări utile
- Poate oferi familiei exerciții de făcut acasă și/sau în cadrul ședinței de terapie
- Se poate întâlni cu diferite subgrupuri sau indivizi din cadrul familiei pentru a evalua mai bine întreaga unitate familială
- Tratează întreaga unitate familială ca pe client
- Împărtășește observațiile cu familia cu privire la tiparele nesănătoase sau comportamentele omniprezente și permite familiei spațiu pentru a explora posibile soluții
Terapia cognitiv-comportamentală de familie
Terapia cognitiv-comportamentală de familie presupune că gândurile, emoțiile și comportamentele fiecărui membru al familiei se influențează reciproc într-un mod ciclic, ducând la credințe de bază negative. Convingerile de bază pot fi atât convingeri negative conștiente, cât și inconștiente, pe care fiecare membru al familiei le consideră adevărate despre sine. Aceste convingeri de bază interacționează cu modelul ciclic al fiecărui individ și, ulterior, influențează interacțiunile cu alți membri ai familiei. De exemplu:
- Frate 1 (convingerea de bază- Sunt singur): Gând: Mi-e foame; Comportament: îmi voi face o gustare; Emoție: neutră
- Fratele 2 (credința de bază- Nu sunt iubit): Gând: De ce nu mi-a făcut și fratele 1 o gustare; Comportament: Distanță-mă; Emoție: supărat, iritat
- Fratele 1: Gând: Fratele 2 se comportă supărat, dar nu spune de ce; Comportament: Ignorați-i; Emoție: supărat, izolat
Cu acest model de interacțiune, puteți vedea că fiecare frate gândește și se comportă într-un mod care confirmă credința lor negativă de bază. Terapeutul îi va ajuta pe acești frați să-și identifice modelul individual, precum și îi va ajuta să conecteze modul în care modelele lor individuale influențează tratamentul lor unul față de celăl alt. A deveni conștient de tiparele nesănătoase de interacțiune înseamnă că acum există loc pentru a perturba aceste cicluri și a crea altele mai sănătoase. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că există loc pentru a contesta convingerile fundamentale negative.
Pros of Family CBT
Pros ale CBT pentru familii:
- Fiecare individ lucrează la propria dezvoltare ca mijloc de a ajuta familia.
- Deoarece terapia este concentrată pe soluții, poate fi scurtă.
- Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) învață strategii care pot fi utile în alte domenii ale vieții.
- Învață fiecare membru al familiei cum să-și observe propriul comportament, modul în care comportamentul și gândurile lor îi influențează emoțiile și cum îi afectează acest lucru pe alți membri ai familiei.
- Terapeuții sunt foarte direcți și îndrumatori.
Dezavantajele CBT pentru familii
Dezavantajele CBT pentru familii:
- Fiecare individ trebuie să se angajeze să fie deschis și să-și examineze propriul comportament.
- Poate fi prea multe teme pentru unele familii (journal, înregistrarea gândurilor).
- Nu se scufundă adânc în procesul emoțional.
- Nu abordează probleme generaționale mai profunde.
- Este foarte structurat.
- Se concentrează în principal pe obiective măsurabile.
- Terapeuții sunt foarte direcți și îndrumatori.
Terapia sistemică de familie
În terapia de familie sistemică, un diagnostic individual de sănătate mintală sau un comportament nesănătos este privit ca un simptom al întregii unități familiale, membrii familiei comportându-se inconștient într-un mod care permite ca acest tipar nesănătos să continue. Se crede că schimbarea structurii familiei, a modelelor de credințe și a interacțiunilor poate face întreaga familie mai sănătoasă. De exemplu, dacă un adolescent se luptă cu abuzul de droguri, aceasta nu este privită ca o problemă individuală, ci mai degrabă un simptom al unei probleme familiale mai mari pe care numai întreaga unitate o poate rezolva în timp ce cooperează împreună.
Profitori ai terapiei sistemice familiale
Pro ale terapiei sistemice de familie:
- Vinovatul nu este niciodată plasat și nu există o identificare directă a unei singure cauze fundamentale pentru orice problemă.
- Toată familia participă la terapie împreună ca grup, așa că devine o experiență comună.
- Terapeutului nu i se acordă rolul de expert, ci mai degrabă acționează ca un catalizator pentru propria schimbare a familiei.
Dezavantaje asociate cu terapia sistemică de familie
Dezavantajele terapiei sistemice de familie:
- Angajamentul de timp poate fi mare.
- Toată lumea trebuie să accepte abordarea pentru ca aceasta să funcționeze. De exemplu, dacă o persoană refuză să vadă unitatea familială ca fiind nesănătoasă, ci mai degrabă dă vina pe un singur individ, terapia va fi mai dificilă.
- Întregul grup trebuie să fie dispus să participe.
- Terapeutul este mai puțin direct și poate avea familia să stea cu gândurile și emoțiile.
Terapia familială structurală
Terapia familială structurală vede problemele individuale sau diagnosticele de sănătate mintală ca simptome ale unei unități familiale disfuncționale. Scopul terapiei familiale structurale este de a schimba întreaga structură a familiei, concentrându-se pe comunicarea sănătoasă și stabilirea limitelor adecvate. De exemplu, dacă există mai mulți copii în gospodărie și doar un părinte pare să fie capabil să-i parinteze în mod corespunzător, scopul acestei familii poate fi realinierea ambilor părinți la vârful ierarhiei structurale a familiei, oferindu-le ambii egali. putere ca părinți și mai multă putere decât copiii lor.
Pro și contra ale terapiei familiale structurale
Pro ale terapiei familiale structurale:
- Terapeutul este foarte direct și chiar va schimba dinamica puterii, luându-se temporar de partea cuiva pentru a face un punct.
- Funcționează bine pentru familiile cu copii care manifestă comportamente nesănătoase.
- Contestă modelele familiale negative ca mijloc de a ajuta pe toată lumea.
- Ajută la schimbarea dinamicii familiei pentru o durabilitate pe termen lung.
- Este util pentru părinții care simt că se luptă cu educația parentală.
Dezavantajele terapiei familiale structurale:
- Folosește intervenții active, cum ar fi jocul de rol, care necesită participarea activă a fiecărui membru, cu care unii ar putea să nu se simtă confortabil.
- Unele strategii pot face ca o persoană să se simtă evidențiată sau împotrivă.
- Sesiunile săptămânale au loc până la restructurarea, ceea ce poate fi un angajament enorm de timp.
Terapia strategică de familie
Terapia strategică de familie evită analiza în profunzime a problemelor și, în schimb, folosește strategii concentrate pentru a ajuta familia să comunice și să rezolve mai bine problemele. Cu terapia de familie strategică, terapeutul poate aprinde dezbateri în timpul sesiunii pentru a ajuta familia să-și conceptualizeze problema și să înceapă să rezolve problema ca unitate. Terapia strategică de familie tinde să se concentreze pe aici și acum.
Pro și contra ale terapiei strategice de familie
Pro ale terapiei strategice de familie:
- Convingerea că schimbarea poate avea loc rapid.
- Terapeuții încurajează schimbarea pe baza propriei conștientizări a familiei, ceea ce face ca schimbările să pară mai naturale.
- Familiile pot folosi strategiile de succes pentru a rezolva singure problemele în viitor.
- Terapeutul este foarte direct și adesea atribuie teme.
- Nu în explorarea emoțională profundă.
Dezavantajele terapiei strategice de familie:
- Obiectivele familiei trebuie să fie clar definite și convenite.
- Membrii familiei trebuie să aibă un rol activ în afara sesiunilor de consiliere.
- Terapeutul este foarte direct și adesea atribuie teme.
- Nu în explorarea emoțională profundă.
Terapia narativă
În terapia narativă, problemele cu care se poate confrunta o familie sunt exteriorizate și procesate într-un mod care permite tuturor membrilor să-și spună povestea. Terapia narativă ajută familiile să-și exteriorizeze problemele, astfel încât acestea să fie puțin mai ușor de discutat. De asemenea, postulează că indivizii și familiile sunt capabile să-și rescrie poveștile și, prin urmare, să schimbe o narațiune nesănătoasă în ceva mai sănătos. De exemplu, o familie poate avea narațiunea că este o familie îndepărtată. Terapeutul îi va ajuta să exteriorizeze „distanța”, astfel încât să o poată procesa și să creeze o narațiune nouă, mai sănătoasă, care să reflecte mai bine cine sunt sau vor să devină ca familie. „Distanța” este privită ca o problemă care a servit unui anumit scop, dar nu face parte din identitatea lor.
Profitori ai terapiei narative
Pro ale terapiei narative:
- Permite fiecărei persoane din familie să-și împărtășească povestea.
- Terapeutul este martor la narațiunea familiei, care poate fi vindecatoare.
- Povestea familiei este văzută ca un tezaur de lecții valoroase, obiective neexploatate și abilități potențiale.
- Problemele sunt externalizate și văzute ca oportunități de învățare.
- Terapeutul ghidează cu blândețe clienții și este martorul procesului lor.
- Ajută familiile să-și evidențieze punctele forte.
Dezavantaje asociate cu terapia narativă
Dezavantajele terapiei narative:
- Terapeutul poate să nu fie suficient de direct pentru gustul unei familii.
- Poate fi dificil pentru familiile cărora nu le place sau nu se simt confortabil să conducă sesiunile.
- Poate fi un angajament semnificativ de timp, în funcție de ritmul familiei.
- Se poate simți ca și cum progresul se mișcă lent.
Bowen Family Therapy
Teoria Bowen vede întreaga unitate familială ca fiind conectată și observă că conexiunea emoțională sau distanța poate avea un impact profund pe toată lumea din cadrul unității familiale. Terapia Bowen examinează, de asemenea, probleme multi-generaționale care au fost transmise și folosește o genogramă pentru a detalia aceste modele relaționale și comportamentale omniprezente pentru ca familia să le vadă vizual. Scopul teoriei Bowen este de a ajuta fiecare client în parte să-și atingă nivelul final de sănătate mintală, deoarece acest lucru va avea un impact pozitiv asupra întregii unități familiale, precum și va reformula problemele familiale ca modele multigeneraționale care au fost transmise.
Pro și contra ale teoriei Bowen
Pro ale teoriei Bowen:
- Oferă o perspectivă holistică atunci când vine vorba de probleme familiale și le examinează dintr-un punct de vedere multi-generațional.
- Ajută fiecare membru al familiei să lucreze spre autodiferențiere.
- Poate funcționa chiar dacă nu toată lumea a acceptat terapie.
- Procesare emoțională în profunzime și construirea unei perspective.
- Îmbunătățește comunicarea și evidențiază modele de comunicare nesănătoase (triangulare).
- Terapeutul acționează ca un ghid, dar încurajează familia să-și dezvolte propria perspectivă.
Dezavantajele terapiei de familie Bowen:
- Poate fi prea intens pentru unele familii, mai ales dacă părinții sau îngrijitorii nu sunt pregătiți să-și examineze propria familie sau tiparele de origine.
- Nu este o teorie terapeutică scurtă.
- Poate fi dificil pentru persoanele care nu sunt în procesarea emoțională profundă.
- Poate să nu fie potrivit pentru familiile care au copii mai mici.
Care sunt dezavantajele terapiei de familie?
Deși terapia de familie poate fi incredibil de utilă pentru unele familii, poate să nu funcționeze pentru altele. Familiile care nu sunt pe deplin angajate în terapia de familie se pot lupta să vadă schimbarea reală pe termen lung. De asemenea, este posibil ca unele familii să nu fie pregătite să cerceteze problemele cu care se confruntă și este în regulă.
Care sunt cele trei obiective ale terapiei de familie?
În timp ce obiectivele terapiei de familie vor varia pentru fiecare familie unică, în general, unele obiective pot include:
- Creează o unitate familială mai sănătoasă
- Îmbunătățirea abilităților de comunicare
- Înțelegeți modelele adecvate de interacțiune (rezolvarea sănătoasă a problemelor, rezolvarea conflictelor și limitele sigure)
Care sunt cele trei tipuri de terapie?
Trei tipuri de terapie includ familia, cuplurile și individuale. În ceea ce privește tehnicile terapeutice, există mult mai mult de trei opțiuni din care să alegeți, dar rețineți că mulți terapeuți vor folosi o abordare eclectică sau integrativă și vor încorpora orientări teoretice multiple în funcție de nevoile clienților lor.
Ce tehnici sunt folosite în terapia de familie?
Fiecare tehnică de terapie familială va veni cu câteva argumente pro și contra. Când alegeți un terapeut de familie, rețineți că cel mai important factor atunci când vine vorba de prezicerea unui rezultat de succes este selectarea unui terapeut cu care familia simte că are o relație bună.
