Gentle parenting este un termen care își are originea în The Gentle Parenting Book de Sarah Ockwell-Smith, care detaliază cum să crești copii mai calmi și mai fericiți de la naștere până la vârsta de șapte ani. Părintele blând oferă o abordare diferită față de educația tradițională. Este un stil de parenting mai relaxat și mai atent, care este condus de empatie. Părintul blând le permite părinților să stabilească așteptări mai realiste pentru copilul lor și comportamentul lor.
Ce este parentingul blând?
Gentle parenting este o abordare mai nouă a parenting-ului, care este centrată pe ideile de bază de înțelegere, empatie, respect și limite, conform lui Ockwell-Smith.
Child-Led
Părinte blândă diferă de parentingul tradițional în mai multe moduri, dintre care unul este prin faptul că îi permite copilului să conducă în luarea deciziilor, în locul adultului. Este menit să ofere copilului mai mult control și să-i ajute pe părinți să exerseze să fie mai flexibili cu programele, comportamentul și multe altele.
Fără etichetarea comportamentelor
O altă componentă a educației blânde este că niciun comportament nu este etichetat ca fiind „bun” sau „rău”, iar toate comportamentele sunt percepute ca fiind răspunsuri la nevoi care sunt fie „satisfăcute”, fie „nesatisfăcute”..
Rețineți nevoile părinților
Îngrijirea de sine pentru părinți este un alt element de bază al educației parentale blânde. Ockwell-Smith observă că este important ca părinții să aibă grijă mai întâi de ei înșiși și de nevoile lor, înainte de a putea oferi cel mai bun confort, îngrijire și conexiune posibil copilului lor.
Conducerea cu grijă
Ockwell-Smith sfătuiește, de asemenea, că un aspect important al educației blânde este să răspundă copilului tău cu grijă și înțelegere. De exemplu, multe aspecte ale dezvoltării copilului, cum ar fi auto-linișterea, sunt comportamente învățate pe care copiii le pot realiza numai după ce au fost susținuți emoțional și au crescut la acel nivel de dezvoltare. Potrivit educației blânde, părinții ar trebui să-și respecte copiii pentru unicitatea lor individuală și să stabilească așteptări realiste cu privire la comportamentul copiilor pe măsură ce cresc și se dezvoltă.
Cum să exersezi parentingul blând
Ockwell-Smith sfătuiește: „Părintele blând este un mod de a fi, este o mentalitate” și sugerează că nu există reguli stricte și rapide care să determine modul în care un părinte poate practica educația blândă dacă conduce cu valorile de bază. Părintul blând se referă în mare parte la intențiile și gândurile părinților din spatele acțiunilor lor, care pot arăta diferit pentru fiecare. Câteva modalități de a practica educația parentală blândă sunt:
- Permiteți copilului dumneavoastră să-și facă propriul program pentru ziua
- Urmând interesele copilului tău și încercând activitatea pe care o alege
- Permiteți-vă să vă odihniți pentru a fi un îngrijitor mai bun
- Răspunzând cu empatie când copilul tău plânge, mai ales noaptea
- Nu te astepta ca copilul tau sa se poarte ca un adult matur cand este suparat
- Jocuri diferit în funcție de modul în care copilul dumneavoastră dorește să le joace
- Permiteți copilului dumneavoastră să se exprime în orice mod simte potrivit pentru el
- Observarea comportamentului copilului dumneavoastră fără judecată sau etichete
Disciplina parentală blândă
Ockwell-Smith face o distincție clară între parenting blând și parenting permisiv și observă că copiii nu obțin întotdeauna ceea ce își doresc de la părinții care practică parenting blând. Părinții nu sunt obligați să spună da la toate cererile copiilor lor.
Disciplina ca o oportunitate de predare
Părintul blând abordează disciplina ca pe o oportunitate de predare pentru copii, în care părinții sunt capabili să demonstreze cum să folosească empatia, respectul și alte calități pe care doresc să le dezvolte copilul lor în lumea reală. Aceasta înseamnă că părinții pot acționa ca modele pentru copiii lor și pot demonstra că nu țipă sau nu folosesc alte comportamente nefolositoare atunci când se confruntă cu un conflict.
Mai puține și mai consistente granițe
Abordarea notează că disciplina ar trebui să fie adecvată vârstei și încurajează părinții să stabilească mai puține limite/reguli centrate în jurul lucrurilor pe care le consideră cele mai importante, dar să le întărească constant. Acest lucru este menit să ofere copilului dumneavoastră o mai bună înțelegere a celor mai importante lucruri de care trebuie să țineți cont pe măsură ce crește. Câteva exemple de limite sunt:
- Nu face rău nimănui.
- Respectați intimitatea celorlalți.
- Nu alergați sau aruncați lucruri înăuntru, deoarece poate fi nesigur.
- Lăsați-i pe alții să-și împărtășească ideile/opiniile.
- Nu judeca pe alții.
Înțelegerea comportamentului
Părintul blând se concentrează pe empatie și înțelegere, ceea ce înseamnă că aceste aspecte trebuie transferate în disciplină. Acest stil parental îi încurajează pe părinți să le permită copiilor să explice de ce și-au exprimat orice comportament au avut. Apoi, înțelegând cauza din perspectiva copilului, mergeți mai departe împreună pentru a ajuta copilul să înțeleagă de ce comportamentul a fost dăunător sau inutil. Acest lucru este menit să permită copilului să învețe din acțiunile lor, în loc să sufere pedepse tradiționale, cum ar fi să stea în timp liber, ceea ce îl lasă să se simtă neînțeles.
Depărtarea de pedeapsă
Părintul blând îi încurajează pe părinți să se îndepărteze de stilul tradițional de pedeapsă care a fost folosit de secole. Aceste forme mai vechi de pedeapsă includ punerea unui copil în timp liber, lovirea sau restricționarea accesului la articolele preferate, cum ar fi luarea jucăriilor. Stilul parental consideră că aceste tipuri de pedepse îi învață pe copii să nu-și exprime emoțiile, îi lasă să se simtă neînțeleși și nu îi învață pe copii un comportament adecvat, doar cum să respecte pedeapsa.
Beneficiile unei educații blânde
Există mai multe beneficii în adoptarea unui stil parental blând care poate ajuta la stimularea creșterii și a conexiunilor mai puternice între părinți și copiii lor.
Parenting autoritar
Gentle parenting este o formă de parenting cu autoritate, care, conform Asociației Americane de Psihologie (APA), implică părinți care „sunt hrănitori, receptivi și susținători, dar care stabilesc limite ferme pentru copiii lor”. Potrivit Bibliotecii Naționale de Medicină, acest stil parental are mai multe beneficii, cum ar fi:
- Scăderea depresiei și a anxietății la copii
- Reducerea probabilității abuzului de substanțe
- Prevenirea comportamentului problematic exteriorizat
- Afectarea pozitivă a stimei de sine a copilului
- Creșterea competenței sociale
- Atingerea unor rate mai mari de realizare academică
- Rate crescute de reziliență
- Afectează pozitiv maturizarea
Probleme potențiale cu educația parentală blândă
Încercarea de a învăța și de a adopta un nou stil parental nu este o sarcină ușoară și este posibil să întâmpinați unele probleme pe parcurs, pe măsură ce dvs. și familia dvs. vă stabiliți un ritm și aflați mai multe unul despre celăl alt.
Este nevoie de timp
Este important ca părinții să-și amintească că a vedea efectele unei abordări blânde de părinte poate dura timp și că a nu vedea rezultate imediate nu ar trebui să descurajeze. Tu și copilul dumneavoastră învățați și practicați ceva nou în același timp, ceea ce înseamnă că va exista o curbă de învățare și potențiale sughițuri pe parcurs. Încearcă să nu te judeci și reține că creșterea unui copil este un maraton, nu un sprint.
Alunecarea în modele vechi
Stilurile tradiționale de părinte și formele de pedeapsă există de secole. În timp ce practicați educația parentală blândă, este normal să vă alunecați înapoi în vechile modele și să trimiteți copilul să se odihnească atunci când apare un comportament problematic. Oportunitățile de învățare sunt o parte importantă a educației blânde, ceea ce înseamnă că, dacă te trezești să revii la vechile moduri, ar trebui să-ți oferi același har pe care l-ai oferi copilului tău. Exprimă-i copilului tău ceea ce simțeai și explică cum reacția ta nu l-a ajutat să înțeleagă sau să crească din ea. Toată lumea face greșeli.
Diferențe dintre parentingul blând și parentingul tradițional
Părinte blândă diferă de parentingul tradițional în mai multe moduri. În această practică, părinții depun un efort deliberat pentru a răspunde copilului lor și comportamentelor lor mai întâi cu respect și înțelegere, în loc să se concentreze pe pedeapsă. Părintul tradițional oferă o abordare diferită a relațiilor părinte-copil și pune mai mult accent pe dezechilibrul de putere dintre părinți și copiii lor. Câteva exemple de diferențe între educația blândă și cea tradițională sunt:
-
Blăndă: Permiteți copilului dumneavoastră să-și aleagă propria ținută.
Tradițional: Schimbarea ținutei copilului pentru a se alinia mai bine cu așteptările societății
-
Bland: Jucați un joc de societate cu noile reguli pe care le-a făcut copilul dumneavoastră.
Tradițional: Fă-ți copilul să joace jocul de societate cu regulile stabilite
-
Bland: Întreabă-l pe copilul tău ce a simțit când a experimentat un comportament.
Tradițional: Trimiterea unui copil la pauză pentru un comportament problematic
-
Bland: Folosind o babysitter pentru a-ți oferi noaptea liberă pentru a te relaxa și a te reîncărca.
Tradițional: forțându-te să petreci timp cu copilul tău chiar și atunci când îți neglijezi propriile nevoi
-
Bland: Urmăriți interesele naturale ale copilului dumneavoastră și încurajându-l.
Tradițional: Încurajarea copilului să aibă interese care se potrivesc așteptărilor societății
Devenirea unui părinte „blând”
Există multe beneficii asociate cu practica parentală blândă care poate ajuta la întărirea legăturii dintre tine și copilul tău pe măsură ce amândoi creșteți și învățați unul alături de celăl alt. S-ar putea să ți se pară dificil la început să te îndepărtezi de practicile tradiționale parentale care sunt folosite atât de frecvent, mai ales dacă ai fost crescut cu anumite practici tradiționale. Este important să ne amintim că acest lucru este în regulă și că nimeni nu este un părinte „perfect”. Conducerea cu valorile de bază ale empatiei, respectului și înțelegerii este o modalitate excelentă de a începe să-ți înveți copilul mai multe despre el însuși, despre emoțiile lui și despre cum să devină ființe umane complete.
