Parenting și efectele sale asupra copiilor au fost studiate pe scară largă, iar cercetările au împărțit subiectul în patru categorii principale clasificate ca stiluri parentale. Aceste stiluri de parenting au atât asemănări, cât și diferențe între ele, variind de la crearea multor granițe pentru copii până la a nu avea deloc granițe. Există avantaje și dezavantaje pentru aproape fiecare stil parental, iar încorporarea aspectelor pozitive ale acestora în viața ta poate avea un impact pozitiv asupra copiilor și dinamicii familiei.
Parenting permisiv
Conform Asociației Americane de Psihologie (APA), parentingul permisiv este definit ca un stil de parenting „în care copilului i se oferă o largă latitudine în a-și exprima sentimentele și opiniile și în care restricțiile și pedepsele artificiale sunt evitate ca pe cât posibil.” Părinții permisivi sunt călduroși față de copiii lor, dar nu stabilesc reguli sau limite pe care să le urmeze. Acesta implică trei aspecte principale:
- Cantități mari de sprijin și disponibilitate emoțională
- Cantități scăzute de control psihologic
- Cantități scăzute de control comportamental
Efectele parentingului permisiv
Deși părinții permisivi oferă suport emoțional copiilor, asta nu înseamnă neapărat că relația părinte-copil este sănătoasă, ceea ce a condus la cercetări care au găsit rezultate negative la copii. Unele efecte ale parentingului permisiv asupra copiilor includ:
- Rate crescute de impulsion
- Rate mai mari de rebeliune
- Scăderea ratei de încredere în sine și autocontrol
- Rate mai scăzute de realizare academică
- Rate crescute de agresivitate
Exemple de parenting permisiv
Părinții permisivi oferă dragoste și sprijin copilului lor, dar nu stabilesc limite pe care să le respecte. Fără reguli sau îndrumări stricte, aceasta înseamnă că copiii se pot angaja în orice fel de comportament pe care îl aleg, fără nicio consecință în relația părinte-copil. Câteva exemple în acest sens sunt:
- Dă-le copiilor tot ce doresc pentru a-i face fericiți.
- Nu se stabilesc reguli de bază de siguranță pe care să le respecte copiii.
- Puneți dorințele unui copil înaintea propriilor nevoi.
- Neputând să spună „nu” copiilor lor.
Parenting autoritar
Spre deosebire de parentingul permisiv, parentingul autoritar presupune stabilirea unor reguli stricte pentru copii. APA îl descrie ca un stil parental „în care părintele sau îngrijitorul subliniază ascultarea, subliniază colaborarea și dialogul și folosește forme puternice de pedeapsă”. Dimensiunile sale parentale includ:
- Suport scăzut și disponibilitate emoțională
- Cantități mari de control psihologic
- Cantități mari de control comportamental
Tipuri
Există diferite tipuri de parenting autoritar care mențin așteptările ridicate și controlul comportamental al copiilor consecvent. Unii dintre acești termeni sunt folosiți în mod obișnuit și includ:
- Părinte cu elicopter - parenting în care un părinte „planează” în jurul copiilor lor, intervenind ori de câte ori copilul întâmpină dificultăți
- Părinte cu plugul de zăpadă - parenting în care succesul unui copil trebuie atins cu orice preț
- Părinte cu mașina de tuns iarba - parenting în care un părinte intervine constant în viața copilului său
Efectele parentingului autoritar
Stilul parental autoritar s-a dovedit, de asemenea, a duce la rezultate negative la copii. Unele dintre aceste efecte includ:
- Rate mai mari de comportament deviant și abateri
- Rate crescute de depresie și anxietate
- Comportament antisocial
- Rate crescute de agresivitate
- Rate mai mari de depersonalizare
Exemple de parenting autoritar
La fel ca în cazul altor stiluri parentale, părinții autoritari stricti își doresc ca copiii lor să reușească; cu toate acestea, modul lor de a se asigura de acest lucru este prin a lua un control cât mai mare asupra copilului pentru a-l ghida fără probleme către succes. Câteva exemple de parenting autoritar includ:
- Forțarea unui copil să urmeze un „plan” sau „obiectiv” prestabilit pe care părintele l-a stabilit pentru el
- Nu permite unui copil să-și urmărească propriile interese, activități extrașcolare sau prieteni, deoarece părinții cred că știu ce este mai bine pentru copil pentru a-l ajuta să reușească
- Angajarea în pedepse stricte pentru un copil ori de câte ori acesta merge împotriva a ceva spus de un părinte sau îl pune sub semnul întrebării
- Stabilirea multor reguli dure pe care un copil să le respecte, care nu sunt stabilite special pentru siguranța copilului, ci pentru că părintele dorește mai mult control
Parenting neglijent
Conform APA, parenting neglijent este atunci când „părintele sau îngrijitorul nu îi sprijină, nu reușește să monitorizeze sau să limiteze comportamentul și este mai atent la nevoile sale decât cele ale copilului.„ Părinții neglijenți sunt foarte lipsiți de mâini, chiar mai mult decât parentingul permisiv. În acest stil de parenting, copiilor nu li se oferă nici reguli emoționale, nici reguli de urmat. Aceasta implică:
- Suport scăzut și disponibilitate emoțională
- Control psihologic scăzut
- Control comportamental scăzut
Efectele parentingului neglijent
Cercetarile au descoperit ca parentingul neglijent este asociat cu cele mai negative rezultate pentru copii. Îi lasă pe copii să se simtă nesprijiniți, nemotivați și neprotejați, ceea ce le face dificil să prospere într-o astfel de mentalitate de deficit. Unele efecte negative asupra copiilor includ:
- Rate mai mari de comportament deviant și abateri
- Rate crescute de depresie și anxietate
- Scăderea ratelor de autoreglare
- Rate mai scăzute de responsabilitate socială
- Scăderea ratei competenței sociale
- Rate mai scăzute ale performanței academice
Exemple de parenting neglijent
După ce ați aflat mai multe despre stilul parental neglijent, poate vă întrebați cum arată acesta în practică. Câteva exemple ale acestui stil parental sunt:
- Nu te interesează de activitățile extrașcolare ale copilului tău
- Permiteți copilului dumneavoastră să se implice în comportamente riscante/periculoase, astfel încât să nu trebuiască să vă implicați
- Nu-ți mângâie copilul când este supărat sau rănit
- Nu te implici într-o comunicare deschisă cu copilul tău pentru a afla mai multe despre el sau despre nevoile lui
Parenting autoritar
Părinte autorizat este un stil de parenting „în care părintele sau îngrijitorul încurajează autonomia copilului, totuși impune anumite limitări comportamentului.„ Părinții cu autoritate găsesc un echilibru între a-și îmbrățișa copiii cu căldură și a le stabili limite pentru a-i menține în siguranță. Este compus din:
- Cantități mari de sprijin și disponibilitate emoțională
- Control psihologic scăzut
- Control comportamental ridicat
Tipuri
Deși parenting-ul cu autoritate este termenul folosit în psihologie pentru a descrie părinții care echilibrează atât dragostea, cât și stabilirea de reguli, există și alți termeni pentru acest stil de parenting care au devenit populari în utilizarea de zi cu zi. Aceste stiluri diferite de parenting pot varia ușor, dar păstrează elementele de bază ale parentingului autoritar consistente. Unele dintre acestea includ:
- Părinte blândă - parenting centrat pe empatie, respect și granițe
- Lighthouse parenting - stil de parenting care echilibrează dragostea și limitele
- Free-range parenting - stil de parenting în care părinții îi sprijină pe copii în timp ce își fac propriile alegeri de viață
Efectele parentingului autoritar
Cercetările arată că stilul parental autoritar este asociat cu cele mai pozitive rezultate pentru copii. Unele efecte pozitive asupra copiilor includ:
- Scăderea ratei abuzului de substanțe
- Rate mai scăzute de devianță și delicvență
- Scăderea ratei depresiei
- Rate mai mari ale stimei de sine și optimismului
- Rate crescute de realizare academică
Exemple de parenting autoritar
Practicarea parentală autoritară poate arăta ușor diferită de la gospodărie la gospodărie, în funcție de regulile și limitele specifice ale familiei tale. Acestea fiind spuse, ar trebui să existe consistențe în jurul dragostei, regulilor și înțelegerii reciproce. Câteva exemple de educație parentală cu autoritate includ:
- Explicarea copilului dumneavoastră de ce ați stabilit o anumită regulă/limită
- Permiteți copilului să-și dea părerea despre regulă și, eventual, să fie flexibil în privința ei
- Încurajarea copilului să-și urmărească propriile interese unice
- Practicarea unei comunicări deschise în întreaga familie, astfel încât toată lumea să se simtă auzită și înțeleasă
Înțelegerea stilului tău parental
Cele patru stiluri parentale principale împărtășesc unele asemănări între ele, dar diferențele din jurul suportului emoțional pentru copii și ratele de control comportamental și psihologic stabilesc separări ferme. S-a constatat că educația parentală cu autoritate duce la cele mai pozitive rezultate pentru dezvoltarea și bunăstarea copilului. Deci, prin adoptarea unora dintre pietrele sale de temelie în stilul dvs. de viață, cum ar fi comunicarea deschisă, vă poate ajuta familia și relațiile părinte-copil. Nu există un părinte perfect, așa că nu te presa să încerci să devii unul. Împărtășirea nevoilor, limitelor și dragostei tale cu familia ta este un următor pas grozav pe care trebuie să-l faci în maratonul care este părintele.
